În urmă cu ceva ani ștergeam astfel de fotografii și îmi iroseam energia criticând orice fotograf care nu respecta anumite reguli în tehnica fotografică (ca și cum eu eram mare fotograf cu ani de experiență 🤨). Când îmi amintesc de astfel de momente mi se face și rușine de mine dar în același timp mă străduiesc să mă înțeleg și să nu mă mai biciuesc atât pentru cine am fost.

Eram atât de îngrădită de tehnici și reguli încât nici nu știam că stilul meu are regulile lui și sunt valoroase. De fapt, nici nu mă gândeam că am stil, că mereu încercam să reproduc ceea ce credeam eu că se caută și nici pe acela nu îl redam frumos. 😬

Da, mi-am consumat energia tinereții mele criticând și discutând comportamentele și munca altora crezând că nu fac nimic rău. Așa mă amăgeam eu după fiecare gust amar rămas în urma acestui comportament. 🤨

Era clar că eram invidioasă și geloasă pe toate acele persoane care reușeau să facă ceva frumos cu viața lor, reușeau să aibe un stil, să-și urmeze visul iar eu nu, eram prea ocupată cu fantezarea și comentariile negative. Cu toate acestea nu recunoaștem aceste trăiri căci era păcat să le simți și nu erai o persoană bună și demnă de iubirea Divină. Invidioșii, geloșii, criticoșii și bârfitorii nu mai aveau loc nici pe marginea Cerului. 😒

Ceea ce nu știam atunci și mi-ar fi plăcut să știu, era că toate aceste trăiri veneau dintr-o neîncredere foarte mare în mine, dintr-o stimă de sine scăzută. Cu atitudinea aceea cred că stima mea era situată la nivelul 1 (pe o scară de la 1 la 10). 🙄

❗Apoi, faptul că este normal să avem și emoții negative, important este să le identificăm și să aflăm factorul declanșator. Să le permitem să se manifeste dar într-un MEDIU SIGUR și nu rănindu-i pe alții.

Da, decât să ne luptăm cu toate emoțiile negative, vrând să le reprimăm, să le dăm în cap și să dispară, mai bine le acceptăm și învățăm să le manifestăm într-un MEDIU SIGUR pentru noi și pentru cei din jur și ne dăm voie să ne iubim așa cum suntem. 🤗

Verena Kast, un psihoterapeut care a analizat mai profund invidia și gelozia a descoperit că sursa lor este o stimă de sine scăzută și neîncrederea în sine a omului. Un alt aspect important, pe care îl pot confirma, este că reprimarea și exprimarea lor sub forma unor atitudini care îi rănesc pe cei din jur reprezintă o barieră puternică în calea creativității și a dorinței de a crește și a te dezvolta.

✳️Recomand cartea Depășirea de sine, Verena Kast.

Concluzia mea este:

✅ Oprește-te din biciuire și prejudecată;

✅ Ia-ți timp cu tine și fii sincer;

✅ Acceptă ceea ce simți;

✅ Întreabă-te de ce simți și caută să afli ce te deranjează cu adevărat în celălalt apoi întoarce oglinda spre tine;

✅ Ce trezește în tine comportamentul cuiva și de ce? Unde te doare cel mai tare și ce doare?

✅ Exprimă trăirile așa numite, negative, acceptă-le și întoarce-ți privirea, din nou, spre tine. Vei afla unde te vezi slab și fără valoare și începe de acolo.

Începe cu tine nu cu celălalt, căci el nu are nici putere nici vreo implicare cu ceea ce tu simți. Dacă ești sincer cu tine și îngăduitor vei descoperi drumul spre eliberare și vei direcționa energia spre a te dezvolta pe tine și a da drumul creativității să te împlinească.

Este un proces dureros, de cele mai multe ori, care aduce rușine. Tendința va fi să reprimi, să negi, să vrei să te minți și să fugi într-o lume imaginară în care tu ești perfect, ești erou, dar… nu ceda, mai este puțin până la transformarea, de care ai cu adevărat nevoie!

Dacă ți se pare greu să faci acest proces singur, caută un psihoterapeut potrivit care te va ajuta pas cu pas în această transformare sau un prieten foarte bun și de încredere. 🙏

Zile senine cu „invidie” care te ridică și te sprijină, nu te doboară! 🤗🤗🤗

 

 

By admin

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *