În urmă cu ceva timp am participat la un workshop pentru dezvoltare personală. Am avut un exercițiu în care trebuia să-mi amintesc ce îmi plăcea să mă joc în copilărie, ce îmi doream să devin și ce făceam cu bucurie sau ce materie preferată aveam la școală.

La momentul acela am realizat încă o dată cât de importante sunt anumite detalii din trecut. Nu pentru a regreta, nici pentru a critica ce făceam greșit ci pentru a mă descoperi pe mine. Când ești copil nu ai filtrele încă bine setate de părinți, ești sincer, natural, liber și ai mai multă încredere în tine.

Ca adult, de multe ori, pierzi din astfel de calități și după atâtea măști nici nu mai știi cine erai sau cine ești. Pe vremea aceea mamele de la oraș nu aveau concediu de creștere copil așa mult timp iar mama mea era prea copilă și nepregătită să aibă un copil și când să se dezmeticească mai bine, a început munca. Așa că ea are amintiri și mai puține decât mine despre copilul ei de atunci. Căutarea mea a rămas fără multe răspunsuri iar unele sunt doar prin deducție sau bănuială.

Mă bucur că am copii în perioada aceasta dezvoltată când putem păstra amintirile lor atât în format digital cât și fizic la un preț accesibil pentru majoritatea. Fiind pasionată de fotografie din copilărie, imediat ce mi-am permis un aparat foto am luat unul și de atunci am tot făcut poze, mii și mii de poze.

Din când în când îmi fac timp cu fetele să ne uităm peste fotografiile cu ele de când erau mici și mă bucur cum povestesc și își amintesc detaliile unei fotografii imediat ce o văd.

Vorbeam cu Dorothy și am întrebat-o: „Te reprezintă fotografiile pe care ți le-am făcut de-alungul anilor?” Ea: „Unele da, unele nu! ”

Atunci, făcând legătura dintre nevoia mea din perioada asta de a afla cât mai multe despre când eram copil și răspunsul ei, mi-am dat seama că, de multe ori putem face fotografii copiilor noștri și să nu reprezinte ceva important pentru ei decât că au fost nevoiți să stea sau să se îmbrace în vreun fel pentru că așa au vrut părinții.

Este important să păstrăm amintirile dar să fie și adevărate, să ne reprezinte, să fie despre cine eram la momentul acela. Așa s-a născut în mintea mea un nou proiect, acela de a le crea fetelor amintirile care le reprezintă și care vor spune ceva despre ele când vor fi adulți și de a le imortaliza prin fotografii așa cum vor ele.

Dorothy este în perioada în care visează ce să devină când va fi mare. Acum vrea să devină designer vestimentar și să-și prezinte pe podium propriile creații vestimentare. Fie că își va mai dori asta sau nu și mai târziu, consider important să imortalizez momente când face ceva pentru visul ei de acum.

Dacă îi spun că plec undeva că vreau să fac niște poze nu e nevoie să mă rog de ea să-i fac. Își imaginează anumite combinații din ce are ea sau ce găsește la mine și mă anunță, „vin și eu că vreau să-mi faci niște fotografii cu rochia asta.” Și pe „platoul de fotografiat” pozițiile vin de la sine, eu trebuie doar să fiu pe fază. 😁

By admin

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *